După trei săptămâni de iarnă la Braşov ca-n poveştile copilăriei, în sfârșit un weekend cu soare. Prilej bun de a ieşi cu trupa la un schi de tură prin Bucegi, pe versanţii mai feriţi – riscul de avalanşă era suficient de mare. Plus o traversare de la Padina până în Moeciu, pe un traseu ce se pretează în egală măsură şi la biciclit. Din Braşov am fost patru, din Bucureşti au venit alţi cinci amatori de schiat şi bălăurit pe coclaurile patriei.
Am urcat din Sinaia cu telecabina sâmbătă dimineaţă, temători că vom pierde vremea la coadă. Am ajuns rapid într-o Vale a Dorului inundată de soare şi absolut pustie. Nu era cine ştie ce zăpadă, dar se putea schia mai mult decât rezonabil. Unde or fi schiorii? Prin nămeţii Bucureştiului? Sau merge toată lumea, mai nou, puhoi în Poiana Braşov? Nu ştiu, cert este că, uitându-ma înapoi spre Valea Soarelui din drumul nostru spre Plaiul lui Păcală, n-am văzut telescaunul cel nou urnindu-se din loc.
