O pedală să mai dau

articol întreg

Pedale plate sau clipless? Puține subiecte polarizează mai evident lumea bicicliștilor, și chiar dacă uneori mă amuz citind discuții în temă, n-am să adaug și eu aici paie pe foc zicând că unele sînt mai bune decât celelalte.

Am făcut, însă, personal, o alegere: clipless. Iată concluziile mele după opt ani de folosință. Sper să-i ajute și pe cei care au făcut deja această alegere, dar și pe cei care caută, încă, argumente.

Trecerea la clipless se lasă cu căzături, vânătăi, contuzii. Nu se poate altfel, pentru că trebuie să te lupți cu niște reflexe fixate prea bine. Partea frustrantă, dar și amuzantă, este că aceste căzături se vor întâmpla mai degrabă în faza a doua a mersului cu pedale clipless, tocmai când începi să crezi că te pricepi. La început ești atent, concentrat, plănuiești pașii pentru oprire dinainte, eliberezi piciorul din pedală preventiv, fără mari probleme. În momentul în care începi să te relaxezi, apare și căzătura. Intră în scenă comportamentele reflex. În loc să rotești piciorul pe pedală, îl ridici. Surpriză, piciorul rămâne fixat de pedală, oricât de slab ar fi reglat arcul de eliberare. Și zdrang! cu agregatul de pământ, până să pricepi ce ți se întâmplă.

Vestea bună este că aceste căzături, aparent violente, rareori zgârie mai mult decât amorul personal. Căzătura este laterală, pe partea pe care piciorul este încă prins hotărât în pedală (celălalt a ieșit de mult, dar degeaba, e pe partea greșită 😊), viteza este mică, așa că șocul va fi preluat de capătul ghidonului și de pedală, și mai puțin de părțile personale moi.

Nu cred că există persoană pe lumea asta care să fi început mersul pe bicicletă direct cu pedale clipless. La început toată lumea folosește pedale plate, și atunci se consolidează niște reflexe de care scapi foarte greu – sau niciodată.

Anume stai pe pedale, sau în pedale – ceea ce este absolut normal. Este, de altfel, o continuare naturală a poziției bipede, picioarele ne susțin greutatea corpului. Pedalatul (cu „flats”, pedale plate) are și el dinamica mersului pe jos, greutatea corpului este susținută alternativ de fiecare picior, iar picioarele au fiecare un ciclu clar de muncă, urmat de un ciclu de odihnă pe fiecare rotație – sau pas.

Folosirea eficientă a sistemului clipless presupune tocmai schimbarea acestor reflexe. Fiecare picior trebuie să fie în tensiune permanentă cu pedala – de fapt cu angrenajul, pentru că pedala nu face decât să tranzmită puterea de la picior la sistemul de propulsie.

Un moment de cotitură pentru mine în folosirea pedalelor clipless a fost atunci când am realizat că, de fapt, nu trebuie să stau pe (în) pedale, ci trebuie să țin de pedale.

În esență e un pas înapoi pe scare evoluției 😊. Darwin s-ar întoarce în mormânt, dar despre asta e vorba: luând exemplu de la maimuțe, trebuie să-ți imaginezi că și picioarele au capacitatea de a ține, de a se prinde de ceva, nu doar aceea de a sta pe ceva.

Odată ce faci pasul ăsta, va fi mai clar că eliberarea pedalei nu se face prin ridicarea piciorului, ci printr-o mișcare mai complexă – cum desprinzi mâna de ghidon, de exemplu. Va fi mai clar și că pedalatul nu înseamnă doar apăsat, ci și tras și împins.

Mi-a fost evident că obiceiurile vechi se înlocuiesc doar prin exercițiu continuu, așa că am pus pedale clipless și pe bicicleta de oraș. Am astfel des ocazia să antrenez și eliberatul pedalei, și pedalatul rotund. Acum, când mă gândesc la pedalat, mișcarea pe care o vizualizez nu este apăsatul în pedale, ci împinsul spre înainte (nu în jos) și trasul spre înapoi (nu în sus). O mișcare de tip bielă-manivelă, în care mă străduiesc să țin fiecare pedală în tensiune constantă. Rezultatul este o pedalare mai rotundă, dar și o eliberare mai rapidă, mai sigură a pedalei, când e cazul.

Când am făcut trecerea de la pedale plate la pedale clipless miza mea era să pedalez mai eficient. Diferența imediată am simțit-o, însă, pe coborâre. Faptul că piciorul rămânea mereu cum trebuie pe pedală a fost un avantaj imens. Ținând cont că mă dau practic pe o bicicletă de XC, cu suspensie scurtă și doar pe față, vă dați seama că orice ajutor a fost – și este – binevenit!

Mai apoi, când am început să sar, să încerc bunny-hopuri, am apreciat ajutorul dat de pedalele clipless. E mai ușor să tragi de roată în sus când pedalele sînt prinse de încălțăminte. Se zice că nu e o tehnică „curată” – dar aici nu prea înțeleg argumentul. Ce e rău în a face un bunny hop cu ajutorul pedalelor clipless? Dacă o componentă a bicicletei îți face viața mai ușoară, de ce să nu o folosești? De ce nu renunțăm cu toții la suspensii? La frâne pe disc? La seat droppere? Nu de alta, dar cu ele este muuuult mai ușor.

Eu am început pe schiuri în bocanci de piele, și am continuat așa vreo alți zece. Ar trebui să învețe fiică-mea, azi, tot cu bocanci de piele? Sau ar trebui să-i iau clăpari, ce ziceți? (I-am luat clăpari, e o întrebare retorică 😊.)

Evident, dacă doar tragi de pedale să ridici roata, ești departe de a face un bunny hop – vei constata asta repede pe pielea proprie, probabil cu ceva aterizări nasoale pe pietre, bolovani, lemne sau pe orice altceva încercai să eviți. (Știu din proprie experiență, am spart ceva camere strivindu-le între jantă , cauciuc și bordură în felul ăsta.) Dar asta nu înseamnă că nu poți învăța un bunny hop corect folosind pedale clipless. Sau să te ajuți de ele atunci când nu-ți iese cum trebuie secvența de mișcări și bicicleta nu levitează cum ar trebui.

Dacă nu v-ați prins până acum: pentru mine bicicleta înseamnă pedalare. (Poate că e mai puțin evident pentru unii, dar gândiți-vă că au fost câștigate etape de cupă mondială la downhill cu lanțul rupt, deci practic fără pedalare). Sigur, îmi place să cobor, de la an la an merg pe trasee tot mai dificile, dar îmi place în egală măsură și să urc. Mersul pe plat este cel mai neinteresant, dar este și el acolo, în ecuație. Fără el nu se poate. Folosesc, deci, pedalele bicicletei în special pentru propulsie.

Miza mea nu este să obțin performanță de anduranță – nu merg la concursuri, nu sînt un „Strava warrier”. Nu-mi măsor cadența, nici ritmul cardiac. Pur empiric, deci, pedalarea rotundă cu pedale clipless (la care adaug și foaia ovală) mă ajută să-mi folosesc energia mai eficient. Merg la o cadență relativ scăzută, fapt care mă ajută să duc 40 de kilometri pe zi de teren tehnic, cu 1500m diferență de nivel, în sesiuni de șase zile consecutive. Uneori chiar dublu, dacă se potrivesc două ture lungi una după alta. Nu mă dor genunchii, nu fac febră musculară. Și nu mai am de ceva timp 20 de ani.

Am, în schimb, pedale clipless.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *