Am avut o lună mai foarte ploioasă şi rece, au stat bicicletele frumos la garaj. De umblat am umblat, însă, cu picioarele pe potecile din zona Branului, în căutare de noi rute mtb. După cum vedeţi în continuare, potecile arată bine indiferent de vreme, cu sau fără biciclişti pe ele…
Un mtb-ist german mi-a spus recent că la ei e tot mai greu să găseşti cărări „naturale”. Exceptându-le pe cele din parcurile tematice, cele dedicate mountain biking-ului tind să fie curăţate de obstacolele naturale precum crengi moarte, copaci căzuţi, bolovani în mijlocul potecii, etc. Noi suntem, probabil, la extrema cealaltă. Stau copacii căzuţi peste cărări cu anii, în fiecare primăvară avem stoc nou de uscături căzute peste iarnă. Cum zice ardeleanul, „ş-aşa-i rău, ş-aşa nu-i bine”. Deşi, dacă mă gândesc mai bine, prefer cărările „naturale”, te ţin tot timpul în priză şi sunt mai puţin interesante pentru motociclişti.
Lasă un răspuns