Pe drumurile de pământ ale Sithoniei

raport de tură

Au şi grecii turmele lor. Nu de oi, de capre. Şi când treci cu bicicleta pe lângă ele, câinii te latră pe aceeaşi limbă precum cei din România. Dar, la fel ca în România, ăsta nu e motiv să nu pedalezi peste coclauri, să te bucuri de natură, de soare, de aer, de privelişte.

Am bătut drumul Greciei cu bicicletele pe maşină şi în Thassos, şi în Kithira, şi în Lefkada, şi în Sithonia. De fiecare dată efortul a meritat cu prisosinţă. Ideea că după o sănătoasă alergătură la munte cu bicicleta te poţi recupera la soare, pe un nisip încins şi într-o apă incredibilă m-a fascinat mereu. Iar în Grecia, cam oriunde te opreşti la malul mării, eşti, totodată, la munte.

Cele mai la îndemână destinaţii estivale greceşti pentru românii care merg cu maşina proprie sunt insula Thassos şi regiunea Halkidiki. Dacă eşti la 7 dimineaţa în vama Giurgiu, până seara poţi fi pe plaja mult visata, fără să stârneşti radarele prin Bulgaria.

Despre Thassos plănuiesc să revin cu o poveste mai încolo, aşa că acum ne interesează Halkidiki. Mai precis Sithonia. În materie de natură, peisaj, plaje sălbatice, nu există termen de comparaţie între Kassandra şi Sithonia. Kassandra e mai plată, mai populată, mai înghesuită, mai aproape de Salonic, deci de aglomeraţie. Sithonia, în schimb, vine cu o ofertă de plaje greu de imaginat. Plimbaţi-vă cu Google Earth-ul pe coasta Sithoniei şi răsfoiţi imaginile Panoramio – dacă am avea noi la Marea Neagră jumătate din plajele alea, ni s-ar umfla orezul mândriei naţionale instantaneu.

În plus, dincolo de şoseaua de coastă, asfaltată, nu mai e decât o mare întindere de păduri de pin, tufişăraie uscată prin care numai caprele ştiu ce găsesc de ros. Şi drumuri, nenumărate drumuri de pământ. Dacă tot aţi deschis Google Earth-ul, plimbaţi-vă puţin dinspre coastă spre interiorul peninsulei şi veţi vedea despre ce vorbesc. Sunt mult mai multe drumuri decât arată orice hartă am găsit, incluzând aici şi variantele accesibile pe telefoanele mobile moderne, precum Google Maps, Nokia Maps, etc. De unde şi avertismentul: dacă vă bate gândul să bicicliţi pe acolo – şi ar fi bine să vă bată – atunci e musai să aveţi făcute temele de acasă, respectiv desenaţi trackul în Google Earth, exportaţi-l ca gpx şi încărcaţi-l pe gps. Sugerez un gps dedicat (alde Garmin, etc), un telefon mobil cu posibilităţi gps are puţine şanse să-l ducă bateria o tură mai lungă, adică de vreo şase ore. Fără track şansele să vă rătăciţi sunt maxime, iar puţinii oameni pe care îi puteţi întâlni vorbesc foarte puţin engleză. Cam câtă vorbesc şi ciobanii de pe coclaurile noastre.

Noi am fost mai mereu în Grecia în septembrie. Durata zilei e mai scurtă, dar numărul de ore folosibile e mai mare. În iulie şi august vreo patru ore în jurul prânzului sunt moarte. E prea cald să faci orice. Şi să faci baie e complicat, pentru că trebuie sa ajungi la apă printr-un soare de cuptor şi printr-un nisip care-ţi prăjeşte, la propriu, picioarele. În septembrie, însă, toate orele astea sunt timp câştigat. Ne aranjam turele de aşa manieră încât să pornim dimineaţa şi să ajungem la destinaţie, adică la o plajă, cândva în jurul prânzului. Acolo ne adunam cu restul echipei şi întoarcerea la locul de cazare îl făceam de multe ori cu maşina, pentru că după câteva ore de soare şi mare lenea e greu de învins.

Bine de ştiut este că mai toate tufişurile care cresc din solul uscat al Greciei (al coastei Mediteranei în general) sunt pline de spini. Şansele să scapi fără pană sunt minuscule, petecele şi camerele de rezervă sunt obligatorii. La fel şi rezervele de apă în exces, izvoare naturale sunt ca şi inexistente.

Bicicleta îţi oferă şansa de a descoperi Grecia de dincolo de superficialitatea pliantului publicitar. O Grecie de o frumuseţe sălbatică, aproape intimidantă, o Grecie a satelor de munte străine de frenezia turistică, a turmelor de capre, a migdalilor şi smochinilor sălbatici, a golfurilor izolate cu nisip fierbinte şi apă caldă şi curată. Etc, etc, etc. Dacă vă bate gândul să vă căraţi bicicleta până acolo, nu mai ezitaţi. Iar dacă nu v-aţi gândit niciodată la posibilitatea asta, poate e momentul să începeţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *