Creasta Baiului, Posada-Azuga

raport de tură

"Fără discuţie, domnu' Iulian! Geaca verde ca geaca, dar pantalonii fără pempărşi au fost ”la piece de resistence”!"
Horia

Plănuiam de ceva ani de zile tura asta: drumul de creastă al munţilor Baiului, de la sud la nord. Cu mulţi ani în urmă parcursesem creasta de la muchia Zamora până în Azuga, tură pe care am reluat-o de mai multe ori de atunci. De fiecare dată am rămas cu speranţa că poate, data viitoare…

Şi a venit şi data viitoare. Iulian vroia şi el să încerce o tură cu mountain-bike-ul, Christi să-şi mai dezmorţească oasele, aşa că s-au alăturat cu mai mult sau mai puţin entuziasm iniţiativei. Pe ultima sută de metri Iulian i-a mai convocat pe Bubulu şi pe Şoşo, astfel că ceata lui Piţigoi număra cinci persoane.

Şoşo regrupează din greu

Până să intrăm cu adevărat în traseu, am galopat la început pe asfalt de la Azuga în Sinaia, unde Şoşo aştepta cuminte în gară camera de rezervă din rucsacul lui Bubulu. Din Sinaia în Posada ne-a dus Bubulu pe un drum forestier pe lângă calea ferată, unde printre lătrăturile isterice ale câinilor de baracă am constatat că chiar se lucrează la liniile ferate – aş zice eu chiar intens, dar e adevărat că evaluarea mea de nespecialist e făcută exclusiv pe baza cantităţii impresionante de praf prin care am trecut ocolind camioane, excavatoare, macarale, râd în soare, argintii, etc.

Avertizările din alte poveşti bicicliste despre accesul sudic la creasta Baiului ne-au pregătit sufleteşte pentru lungi sesiuni de împins bicicleta la deal. Bubulu încercase să ne deturneze, zicând că mai bine urcăm pe Zamora. Eu vroiam să văd cu ochii mei cum arată drumul cu pricina aşa că n-am cedat – şi foarte bine am făcut. De la Posada (780 de metri) până la 1500 de metri am stat în şa – Bubulu zicea că până acolo drumul a fost îndreptat cu lama, el îl ştia plin de pietre şi inabordabil pentru urcare (la coborâre ar fi mers, dar cu un morcov cât se poate de semnificativ introdus până la frunze ştiţi cu toţii unde). De aici încolo drumul nu mai era ”amenajat”, dar practicabil. Au fost vreo două sesiuni de împins/cărat, dar nu au durat mai mult de 20 de minute în total (binevenit antrenament pentru Legiunea Străină unde Şoşo nu se ştie dacă vrea să ajungă vreodată, dar asta nu l-a împiedicat pe Bubulu să pedaleze intens pe această temă de fiecare dată când simţea nevoia să-l încurajeze).

Ploaia a venit şi ea să contribuie la pregătirea pentru Legiunea Străină. Efectul nu a fost cel scontat – Şoşo a abandonat corabia şi a luat-o la vale pe la stâna din Valea Rea, Bubulu a coborât pe Zamora. Iulian cu Christi şi cu mine am dus steagul până la capăt (nu de alta dar ne aştepta maşina în Azuga şi decât să te plouă pe DN1, mai bine te plouă pe cărare). În zona crestei Zamora drumul era din nou tăiat cu lama şi cum zăpada nu dispăruse de mult timp situaţia a fost cam noroioasă – dar gestionabilă. Pe ici pe colo mai erau limbi de zăpadă, nimic dramatic.

Pe drumul de întoarcere Iulian constata importanţa unei perechi de pantaloni de bicicletă, cu pempărşi. De care, bineînţeles, n-a avut. Se întreba, pe bună dreptate, de ce nu face nici un magazin de profil o promoţie: la fiecare bicicletă cumpărata, un pantalon cu pempărşi cadou. Multe funduri şi proprietari de funduri ar aprecia aşa o iniţiativă.

În concluzie, o tură dificilă dar faină. E mult şi greu de urcat, dar priveliştea e superbă – chiar şi când vremea nu e ideală.

Bubulu a făcut un filmuleţ. Recomandat tuturor celor care au gânduri de Legiunea Străină… 🙂

Comments:

Horia

Fără discuţie, domnu’ Iulian! Geaca verde ca geaca, dar pantalonii fără pempărşi au fost ”la piece de resistence”!

Iulian

Daca nu aveam io geaca aia verde nu iti iesea poza din header asa de faina! 🙂 Zi ca nu 😉

Iulian

De respectivii nu ne legam deoarece nu se vad in poze … se simt 😉

cezar jipa

salutare!cum prinsei mare amor de ture pe bicla,ce facurati voi,imi de-te un imbold,morcovul…mai tirziu cind o sa vad ce si cum.chiar as vrea s-o fac cu fi-miu,sa lasam masina in azuga si la urma dupa traseul descris de voi,sa vedem ce-o iesi.incepui si eu cu nitele ture pe bicla,linga casa,adica pe malul alalalt al girlii,eu fiind din giurgiu.niste poze cu turele se afla pe picasaweb.google.com/oldrocker1950 albumele cu cicloturism prin canioanele riurilor lom.numai bine si ture faine!

Marius

Salutare,
Multumim pentru relatare. E bine de stiut ca s-a schimbat la fata drumul spre creasta pe partea sudica, dar tot pe directia nord-sud vom aborda urmatoare tura in Muntii Baiului.
Spor la pedalat.

Horia Măruşcă

Abordarea Nord-Sud este mai la îndemână. Pe noi nu ne-a încântat niciodată varianta de a urca motorizat, pe principiul că pentru a te bucura cu adevărat de o coborâre trebuie să o transpiri serios la urcare :-). În ideea asta, varianta Sud-Nord este mai adecvată. Ţin minte că, acum destui ani, am urcat în Baiului pe Zamora şi în creastă ne-am întâlnit cu nişte biciclişti care veneau dinspre Azuga, de unde se urcaseră cu telescaunul. Au dat din cap când ne-au văzut şi au zis că suntem ”câini”… Cam aşa e. Tre’ să fii câine să urci dinspre sud – şi să îţi placă să fii câine 🙂

Spor,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *