Septembrie este, statistic, una din cele mai bune luni pentru mountain biking. Vremea e bună, nici prea cald, nici prea rece, puține precipitații. Mai puțin o sesiune scurtă, de o zi sau două, în care iarna dă primele târcoale. Se lasă frigul și, la altitudini de peste 2000 de metri, cade prima zăpadă. Care, chiar dacă trece în câteva ore, face experiența mtb mai complicată.
Dar și mai interesantă. De aproape zece ani, de când am început turele noastre, ne lovim la începutul toamnei de prima zăpadă. Mtbiști din Belgia, Islanda, Austria, Olanda, Lituania au avut onoarea de a întâmpina baba iarnă în Bucegi, și de fiecare dată a rezultat o experiență pe cinste. Zăpada nu e multă, pământul e prea cald să se facă multă gheață, cauciucul prinde bine. E cam frig, dar peisajul face toți banii.
Anul ăsta a fost rândul unor mtbiști din Marea Britanie să pedaleze prin prima zăpadă în programul Circuitul Bucegilor, și au făcut-o în stil mare. De-a lungul a șase zile ne-am plimbat prin trei sezoane, în jurul, de lungul și de-a latul munților cu, probabil, cea mai mare densitate de cărări naturale perfecte pentru mountain biking: Bucegii!
Kath 
