Oricum o întorci, o altitudine maximă de aproape 300 de metri face din Lituania o țară plată. Teren propice pentru trasee de tip cross-country, cu cățărări relativ scurte și dese și coborâri asemenea. Nici vorbă de urcări sau coborâri lungi, tehnice. Adică epice, dacă ar fi să folosim un termen claisc din „mauntănbaicheză”.
Știa Tadas, din Vilnius, la ce se aruncă atunci când ne întreba la începutul anului despre o tură de mtb la nivel expert în Carpații din zona Brașovului? Cel mai probabil nu. Dar grupul părea foarte hotărât, oameni tineri cu rutina concursurilor de anduranță, fie ele și în relieful mai domol al Lituaniei. Așa că iată-ne, la mijloc de septembrie, gata să luăm în piept cărările din Postăvaru, Predeal, Bucegi, alături de Ausrine, Karolis, Aurimas și Tadas. Patru lituanieni teleportați de pe dealurile natale pe coastele Carpaților, deciși să pună șaua pe crestele și vârfurile de peste două mii de metri.
A fost, după cum puteți bănui, epic. Epic în sensul bun. Urcări și coborâri nesfârșite, pe pante tot mai abrupte, pe cărări tot mai accidentate, precum cele din Postăvaru sau din Bucegi. În câteva zile am trecut de la căldura verii la prima zăpadă, sus, pe Omu. Am zăcut ca șopârlele la soare, am dârdâit de frig în bătaia vântului, am chiuit de plăcere terminând în pedale secțiuni complicate la deal sau la vale. Am povestit, am transpirat, am râs, am suferit. Ne-am delectat cu mâncărurile excepționale pregătite de doamna Minerva. Am plecat acasă cu tolba plină de poze, cu amintiri de neuitat. Și cu speranța că ne vom revedea, cât de curând, pe cărări precum cele din Șaua Strunga, de la Vârful Omu sau de prin Țara Branului.
Tadas & co 
