Moș Crăciun a venit mai repede pentru mtbtours.ro anul acesta. Mai precis prin octombrie, când am avut bucuria și privilegiul de a organiza o tură de patru zile pentru un grup select de mtbiști francezi. O afacere cinstită: eu le-am arătat cărările din zona Brașovului, ei mi-au arătat la ce e bună o bicicletă, în patru zile de cross-country, all-mountain și enduro la pachet cu cinci francezi de maximă ispravă.
Pe Pierre Geo Plantet îl știam de la Păltiniș, am văzut ce-i poate pielea la concursul din Triada MTB 2014: a ieșit pe locul 2 în concursul XCO categoria Elite și a câștigat XCP-ul din ziua următoare. Despre François Bailly-Maitre mai puțin, decât că e un specialist enduro în echipa BMC. Fraților Edouard și François le lipsește pedigriul competițional, dar nu duc deloc lipsă de pricepere în ale mountain bikingului. La urmă dar nu în cele din urmă, Morvane are o experiență relativ proaspătă pe mtb, doar trei ani, dar ar intra lejer în topul elite al concursurilor de profil de la noi.
Am început în forță pe cărările din Postăvaru, vreo 60 de km cu 2000 de metri urcare și spre 2600 coborâre – da, am trișat și am luat telecabina să facem și Crucurul, după ce ne-am delectat pe Triunghiul Galben.
În ziua următoare am continuat cu deja clasica urcare în șaua Strunga, cu o încălzire pe Muchia Dobrogenilor și pe Creasta Balaban. Pe urcarea din Șimon spre Guțanu, pe cărarea ce șerpuiește spre Strunga pe sub abruptul vestic al Bucegilor am văzut cum se poate urca cu bicicleta prin locuri pe unde nu mă gândeam că e posibil. Ei bine, este. Se poate urca integral pe bicicletă. Repet. Integral.
Coborârea din Strunga spre Padina a fost prilej de distracție, băieții căutau linii de-a dreptul, pe cărarea (accidentată) nu era suficient de motivant. Proper enduro-freeride time!
Ziua din platoul Bucegilor a trebuit anulată, din motive de vreme rece, vând și ninsoare, dar am compensat cu la fel de celebra coborâre din Strunga și pe cărări din zona Moeciu de Sus și Șimon. Totul stropit cu un pahar de bere și vin roșu la final, alături de minunatele bucate pregătite de gazda noastră tradițională, doamna Minerva.
Ultima zi a fost dedicată unui regal în Piatra Craiului. Din nou 60 de kilometri, urcare prin Prăstii, coborâre pe single trail spre Brusturet, urcare pe Valea Seacă și la Curmătura, plus coborârea prin Zănoaga la Botorog. Începeam să simțim oboseala în picioare, dar asta nu i-a împiedicat pe băieți să facă figuri într-o roată, să meargă cu spatele, să facă sprinturi la 50km/h pe asfaltul spre Castelul Bran.
Salivam de doi ani la tura asta, de când am început discuțiile cu Pierre. Cum protagoniștii sunt participanți în competiții importante de XC și enduro, a fost complicat să găsim o perioadă liberă în program. Până la urma iată că am reușit, și a rezultat o tură așa cum mi-o imaginam. Una de referință. La mai multe!
Lasă un răspuns