Se întâmplă tot mai des: grupuri de mountain bikeri vin în Carpații Românești în căutarea unei alternative la clasicele TransAlps. Uneori e nevoie și de un motiv personal, cum a fost în cazul lui Gabriel. Plecat de tânăr din România, a dorit mereu să se întoarcă pe cărările montane din copliărie împreună cu prietenii lui de mtb. Stelele s-au aliniat în 2025, și iată-i, la sfârșit de iulie, șase vașnici mountain bikeri din Germania, aliniați la startul Circuitului Bucegilor.
Există o mulțime de asemănări dar și diferențe importante între un TransAlps classic și genul de ture pe care le poți face în România.
La fel ca în Alpi, ne dăm în România în special pe vechi poteci de drumeție, și pe mai puține recent construite trasee de mtb. Cărări prin păduri și poteci alpine, cu pietre, bolovani și rădăcini. Ajungem la altitudini peste 2000 de metri, inclusiv (dacă ne ajută vremea) la Vârful Omu, 2507. Aproape de maximul Carpaților Românești. În fiecare seară ajungem la un duș fierbinte, o masă caldă și un pat comod.
În fiecare din cele șase zile acoperim între 25 și 45 km, cu diferență de nivel între 800 și 1500m. Poate părea puțin, numerele ascund o intensitate susținută pentru 5-6 ore pe coclauri. Procentajul de single trail este mare, inclusiv pe urcări. Ca să ne bucurăm cum trebuie de tehnicitatea traseului ducem cu noi un bagaj mic, cel principal este transferat separat.
Există o bogată literatură la dispoziția celor care vor să-și organizeze o aventură TransAlps singuri. Nu există așa ceva pentru Carpații Românești. Deși se întind pe o suprafață generoasă, munții noștri sînt mai degrabă lipsiți de infrastructură turistică în vasta lor majoritate. Puține cărări, și mai puține marcaje, puțin spre deloc întreținute. Pădurile răscolite de exploatări forestiere, pășunile alpine la cheremul turmelor de oi și vaci, întâlnirea cu o ceată de câini ciobănești fiind mai periculoasă decât cu orice animal sălbatic.
Folosirea resurselor locale este mai mult decât recomandată. Ceea ce Gabriel și prietenii lui au făcut, spre deosebire de precedentele lor incursiuni în Alpi. O experiență inedită, de care s-au bucurat pe măsură. Șase zile bucurându-se de peisaj și nu cu ochii în hartă, fără grija alegerii secțiunilor și liniilor potrivite pentru nivelul grupului, fără stresul organizării cazărilor și a cinelor. Plus, când a fost cazul, sesiuni de bike setup & fitting și ședințe de instructaj.
Lasă un răspuns