2021 a fost un an pe cinste cu Tom: am bifat vârfuri din Carpați într-o serie de ture scurte, bălăurind prin Postăvarru, Piatra Mare, Ciucaș, Bucegi, Cindrel și Făgăraș.
În 2022 Tom și-a mai tras sufletul, ba în ture de cross-country mai ușoare, pe platurile din jurul Bucureștiului, ba în telecabine, telgondole și autobuze cu platformă, contabilizând zeci de ture în bike-park.
Până într-o zi. Când, stând la una din cozile astea, și-a dat seama că îi e dor de o zi de muncă serioasă la pedală pe potecile de munte. Așa că mi-a dat un telefon. Salut. Mergem? Sigur.
Am fost cu Tom în Bucegi pe Drumul Grănicerilor, după urcarea clasică la Vârful Omu, cu continuare din Strunga spre Moieciu de Sus. Și pe o potecă mai puțin umbliată din Piatra Craiului, care duce tocmai la Brusturet. A fost super.
Se poate mai bine decât o zi de pedalat la munte, pe cărări liniștite? Bineînțeles. Două zile.
Lasă un răspuns