Un montaj video din ce-am filmat in iunie, prin Bucegi, cu Sigge şi Micke. Am urcat de la Padina în Şaua Strunga, de acolo la vale până în Bran. Camera (Go Pro Hero 2) a fost montată pe coborâri pe bicicleta lui Sigge pe părţile accidentate (nu, nu e nici un „fast forward”), pe bicicleta mea în zona mai uşoară. Am lăsat sunetul natural, cine vrea muzică îşi poate pune singur ce-i place.
Sigge şi Mikke merg amândoi pe biciclete full suspension de 150mm faţă/spate, destul de grele pentru urcare dar mult mai bune pentru coborâre. S-au descurcat însă admirabil şi pe urcarea de la Padina în Şaua Strunga, care e ascuţită bine. Hard-tail-ul meu cu furcă de 100mm a fost bună la urcare, la coborâre am închis mereu traseul. Cei doi erau la prima ieşire pe acest traseu, nu vreau să mă gândesc cum ar merge a doua oară, ştiind cam ce urmează. Văzând cum coboară, ai zice că creierul lor nu prea reuşeşte să secrete ce trebuie pentru a ţine instinctul de conservare alert. Dar sunt martor că cei doi sunt cât se poate de sănătoşi la minte, cu familie, copii, slujbe. Ce-i drept, nu ştiu cum se dădeau înainte să devină adulţi responsabili, dar poate e mai bine că nu ştiu.
Coborârea din Şaua Strunga devine, dacă nu este încă, una de referinţă. Tehnică, lungă, variată. E şi greu accesibilă, pentru că sus în şa nu se ajunge decât pe sau pe lângă bicicletă – şi m-aş bucura să rămână astfel. Cum se poate merge pe ea ne arată Sigge şi Micke, doi suedezi în vizită pe cărările Carpaţilor. Vizionare plăcută.
Lasă un răspuns