Acum vreo patru-cinci ani, vechiul drum de căruță ce urca din Sibiel în Crinţ prin Poiana Soarelui era aproape înghițit de iarbă şi nisip, în special după ce treceai de zona grătaragiilor de weekend care se opreau la marginea drumului imediat ce ieșeau din pădure. Primăvara asta, surpriză: drumul e lățit, îndreptat, ”îmbunătățit”. Ai zice că e rezultatul exploatărilor forestiere care au fost (re?)deschise în zonă, că în Crinţ nu s-a schimbat nimic: unitatea militară arată la fel de părăsită, la ferma-pensiunea-păstrăvăria ce flanchează o bună parte a drumului chiar la intrarea în Crinţ n-am văzut niciodată pe nimeni (deși în mijlocul nicăieriului tronează inclusiv un teren de tenis, pe lângă ferma de panouri solare și cabana de lemn cu doua nivele și multe geamuri cu obloanele mereu coborâte).
În final s-au adunat peste 2500 de metri diferenţă de nivel in aproape 80 de kilometri. O pregătire bună pentru un maraton, constat eu acum, la aproape două săptămâni distanţă. Mai ales că, între timp, am decis să mă înscriu şi eu la Maratonul Medieval de la Mediaş. Că veni vorba, Mărginimea Sibiului se pretează foarte bine la un maraton de mountainbiking – traseele sunt minunate, spectaculoase şi suficient de dificile, departe de zonele circulate, locuri de cazare în zona cât cuprinde. Nu m-aş mira să vedem pe aici un concurs de mtb. Ne-ar conveni, am juca pe teren propriu :-).
Iată şi un scurt montaj video cu imagini filmate în această tură:
