Într-un weekend în care toate atenţiile erau concentrate pe maratonul de la Sibiu, am biciclit pe dealurile Şimonului, lângă Bran. Parteneri de tură: Steve şi Robbie, care după patru ani de stat şi pedalat în România au decis să facă un pas înainte în dificultatea traseelor alese. De la telecabina din Sinaia au ajuns, deci, la urcuşurile şi coborâşurile Poienei Guţanu de sub Bucegi şi ale muchiei care flanchează Şimonul către sud-vest.
Am întâlnit destule grupuri de turişti şi oameni muncind la fân – care s-au oferit să facă schimb, o coasă contra o bicicletă. Le-am spus că nu prea pe pricepem la coborât dealul cu coasa, aşa că rămânem la varianta cu două roţi. Care s-a dovedit utilă şi la întâlnirea cu o ceată de vaci condusă de un frumos exemplar de taur, înfipt convingător în mijlocul potecii. De trecut am trecut pe lângă el cât am putut de calm, dar după aceea adrenalina ne împingea la vale mai abitir ca gravitaţia.
Vremea a fost superbă, după cum se poate vedea din foarte puţinele imagini şi din scurta secvenţă video. Poate o idee prea cald. Terenul cam uscat, mă gândeam că o repriză de ploaie ar fi binevenită. Dorinţa mi-a fost îndeplinită cu vârf şi îndesat: mai întâi seara, apoi peste noapte, apoi dimineaţa… Drept pentru care programul de a doua zi, în Piatra Craiului, a căzut. Vom reveni în zonă cândva în octombrie, Robbie şi Steve au fost mai mult decât încântaţi – chiar dacă au fost solicitaţi fizic şi tehnic mai mult decât ar fi sperat la început. A fost o tură relativ scurtă dar intensă: 25-30 km lungime cu peste 1000 metri diferenţă de nivel – din care aproape 300 au fost… la vale, adică pe sectorul din Poiana Guţanu până în capătul de jos al Şimonului.
Lasă un răspuns