În sfârşit a venit vara! După un iunie în care ne-am ascuns prin case de ploi şi am pornit centralele, iată că până la urmă a ieşit şi soarele, s-a făcut şi cald. Prea cald, bineînţeles. Că la noi nu există cale de mijloc, ori e congel, ori zăpuşeală. Şi ce am făcut noi în primul weekend fierbinte din vara asta? Am fost la Sighişoara, la o reuniune de familie. Cum nicio ieşire nu e completă fără biciclete, ce era să facem… Le-am luat cu noi.
Am făcut o pauză mai lungă în zona „Cimitirului Stejarilor”, aflat în pădurea de fagi de la marginea sudică a rezervaţiei. Ne-am fotografiat pe trunchiuri de stejar moarte, dar încă în picioare. Îşi întind încă crengile maiestuoase spre cer, încercând parcă să-şi mai tragă sevă din bolta înfrunzită a fagilor. Ai crede că sunt încremeniţi în timp, dacă n-ai vedea în jurul lor alte trunchiuri prăbuşite care se întorc, vorba poetului, încet, încet, în pământ.
Pe platou, stejarii par să se simtă mai bine. Mai sunt câţiva desfrunziţi, uscaţi, încremeniţi în poziţii schimonosite pe cerul topit de căldură, dar mulţi alţii impun respectul printr-un frunziş exuberant sub care se poate feri de soare o întreagă turmă de oi – cu câinii de rigoare, alergici la roţi de bicicletă la fel ca orice câine mai mult sau mai puţin ciobănesc.
După o ultimă pauză la stejarul de 700 de ani, cu circumferinţa de 7 metri, ne-am retras spre Sighişoara. După o repriză de exerciţii tehnice în pădurea de la marginea rezervaţiei, am coborât pe aceeaşi cărare – unii pe lângă, alţii pe bicicletă – spre chiolhanul de final, pe care l-am tratat cu toată seriozitatea. Nu de alta, dar ne cam chirăiau maţele. Pe drumul spre Braşov am întâlnit maşinile cu biciclete care veneau de la maratonul Azuga. Lor le este dedicată imaginea următoare alăturată.
Sighişoara este un loc tradiţional pentru reuniunile noastre de familie, vom reveni cu bicicletele în zonă. Din Breite se poate ajunge la cetatea de la Criţ, ba chiar la Biertan. Sau spre est, până la cetatea Saschizului. Sau spre sud, spre Apold, apoi Meşendorf, Viscri. Este mult de cercetat, atât pe drumuri forestiere, cât şi de-a huida prin pădure. Timp să avem.
Lasă un răspuns