Pare greu de crezut, dar sunt și dezavantaje care decurg din privilegiu de a fi un mountain biker stabilit în Brașov. Nu multe, e drept. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că e vorba de unul singur: ai atâtea posiblități de dat prin jurul casei, că devine tot mai peste mână să cercetezi locuri mai îndepărtate.
De ce să umbli creanga când ai zeci, sute de kilometri de drumuri și poteci în Postăvaru, în Piatra Mare, în Bucegi, în zona Branului, în Piatra Craiului, în Bucegi?
Din fericire avem încă destule ocazii când punem bicicletele pe mașină să cercetăm noi teritorii. Găsiți în arhiva site-ului povești din Mărginimea Sibiului, din Bulgaria, din Grecia. Dar și o incursiune în zona Sighișoarei, la care adaug astăzi o nouă filă.
Traseul mai scurt, între Criț și Bunești, este cel mai recent. Urmează practic malul pârâului Scroafa, urcând ușor din Criț până în Bunești. Nu are urcări sau coborâri lungi, dar te ține bine în priză cu o mulțime de curbe și scurte reprize înclinate. Suprafața de rulare este un pietriș care crează o vagă senzație de instabilitate dacă iei virajele mai agresiv, dar care face traseul practicabil indiferent de cât de mult plouă sau a plouat în ultimele zile. Yves și Eileen sunt începători în mountain biking, dar n-au avut nici unul vreo problemă pe traseu, ba chiar i-a prins microbul și am repetat segmentul Criț – Bunești de patru ori în aceeași după-amiază. Au mers mai bine de la tură la tură, e un teren de joacă și antrenament ideal pentru a învăța să anticipezi schimbatul vitezelor, să pregătești cum trebuie virajele, etc. Pentru cei mai avansați e la fel de interesant, cărarea e o continuă invitație la joacă, la viteză, la fiecare trecere vrei să mergi mai repede, mai legat, mai fluent.
În Bunești veți găsi intrarea pe cărare chiar înainte de podul peste pârâul Scroafei, coborând de la șoseaua națională pe drumul județean ce merge spre Viscri. În Criț cărarea se termină la capătul satului, ieșirea spre Meșendorf. Exact pe partea cealaltă a drumului începe segmentul mai lung, Criț – Meșendorf, inaugurat în 2011. Traseul se vede mai bine în imaginile de satelit din Google Earth decât în realitate, pentru că în cei aproape trei ani de viață a început să crească iarbă în cărare. În timpul verii problema s-ar putea să fie mai acută, cu iarba crescută până peste genunchi. Dacă știi să citești cât de cât o cărare nu ai probleme să identifici traiectoria de urcare pe coasta dealului, partea cea mai solicitantă fizic a traseului spre Meșendorf. Sunt aproape 100 de metri diferență de nivel de urcat în mai puțin de un kilometru, o bună repriză de încălzire pentru un avansat dar o bucată dificilă pentru începători sau pentru cei cu biciclete mai grele.
E drept că nu doar natura afectează traseul, ci și omul. O curbă era înecată complet în crengi tăiate, rezultate, probabil, din curățatul unor trunchiuri mari. Nu cred să fi fost vorba de rea intenție, aș paria mai degrabă pe neatenție, sau pur și simplu ignoranță. Am profitat de ocazie pentru a sugera grupului o scurtă pauză, am început să trag de crengi să eliberez cărarea și, până să mă dumiresc mai bine, Eileen și Yves cărau și ei de zor crengile dintr-o parte într-alta. În mai puțin de zece minute treaba era gata. Vorba zice că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, Yves și-a pierdut cu ocazia asta clema care protejează cracul pantalonului de lanț. E și asta o lecție, următoarea clemă va fi roșu fosforescent, nu maro pământie.
În punctul de maximă altitudine al cărării între Criț și Meșendorf există un centru de informare, aici puteți vede imagini cu texte explicative despre păsări, flori, reptile și alte vietăți din zonă. Amenajat din materialele locului, centrul pare să sufere de degradare naturală, dar este încă în picioare și oferă suficiente motive pentru o binevenita pauză de pedalare.
De aici începe coborârea spre Meșendorf. La început e o bucată de cărare tăiată in versantul dealului, arată spectaculos și periculos cu balustrada din crengi de lemn, dar se poate face pe bicicletă fără prea mari bătăi de cap câtă vreme lași roțile să se învârtă și nu mergi exagerat de încet. Evident, nici exagarat de repede nu e indicat, dar în astfel de locuri problemele apar atunci când frica te încordează prea tare pe maneta de frână.
A doua parte a coborârii spre Meșendorf este pe niște serpentine destul de largi, tot prin pădure, apoi printr-o livadă de deasupra gospodăriilor. În final traseul iese printr-o curte la capătul de sus al satului, în extremitatea vestică. Strategic plasată aici este o terasă unde pe noi ne-a întâmpinat miros de cozonaci proaspeți, tocmai se producea stocul pentru Paște. Am primit și noi unul, deși nu eram trecuți pe vreo listă, l-am savurat cu un pahar de suc de portocale. Cică în timpul verii la cuptorul cu lemne se face pizza, aviz amatorilor.
După vizita la biserica fortificată (întrebați în sat unde locuiește omul cu cheia) am făcut traseul în sens invers. E mai ușor, adică e mai puțin de urcat și serpentinele prin pădure ceva mai ușoare decât urcarea pe coasta dealului la ieșirea din Criț. S-ar putea pe timp de vară toridă diferența să fie și mai semnificativă.
Aș zice că primăvara e sezonul ideal de pedalat prin zonă: temperatura e numai bună, verdele e proaspăt, țânțarii nu s-au trezit. Și oricum pentru mers la sus la munte e prea devreme. Toamna târziu ar fi a doua opțiune, la sfârșitul lui octombrie, când culorile au luat-o razna și nu s-a schimbat încă ora. Vara ar fi a treia opțiune – e cam cald, sezonul mușcătoarelor de în toi (țânțari, căpușe, etc.) și – mai ales – vara e vremea de mers sus la munte. Ar putea fi interesant și iarna, să auzi cum cârâie cauciucurile pe cărare, cum troznesc frunzele inghețate și iarba uscată.
Traseele de bicicletă de la Criț, Bunești și Meșendorf (din câte am auzit segmentul Meșendorf – Viscri este în lucru) au fost făcute cu mult efort financiar și uman. Acum sunt doar 13-14 kilometri, dar în final se prognozează 100 de kilometri. Va fi enorm de multă muncă pentru întreținerea lor, adică bani. Să rupi bilet la intrarea pe potecă e greu de imaginat, dar un sistem de plată benevol cred că ar putea fi o soluție – prin SMS, cum se plătesc parcări în tot mai multe locuri, sau cum se plătește taxa de vizitare în Parcul Național Piatra Craiului.
În general nu sunt un mare fan al concursurilor de mtb, mă sâcâie aglomerația pe potecă și mizeria care rămâne după invazie. Dar competițiile sunt o ocazie foarte bună pentru promovarea sportului și a locurilor, traseul Bunești – Viscri – Meșendorf nu face excepție. Ar merge organizat, aici, un contratimp individual de mtb cross-country. Cu număr limitat de participanți, cu start individual – astfel încât să nu existe pericol de ambuteiaje – în două manșe. Prima Bunești – Criț – Meșendorf, a doua traseul invers. Se poate organiza fie la deschiderea sezonului, la începutul lui Aprilie, fie la sfârșit, în octombrie. Traseul scurt poate fi ușor gestionat, oportunități de filmare și fotografie sunt multe și accesibile, traseul e accesibil și pentru spectatori. NoMad Racing Team este în relații bune cu Fundația Adept. Toate ingredientele există, mai trebuie făcută prăjitura. Cine știe, poate proiectul e deja pe țeavă.
Eu mă voi întoarce sigur în zonă, cât de curând. Cu copiii, pentru ei cred că este pasul ideal către mountain biking pe cărarea de munte. Abia aștept!
Fotogaleria este bogată, am decis să las multe imagini pentru că am găsit destul de puține surse pe net care să descrie locul. În prima parte sunt imagini din segmentul Criț – Bunești, rezultate din mai multe parcurgeri succesive. A doua parte ilustrează segmentul Criț – Meșendorf și retur.
Lasă un răspuns