Pare greu de crezut, dar sunt și dezavantaje care decurg din privilegiu de a fi un mountain biker stabilit în Brașov. Nu multe, e drept. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că e vorba de unul singur: ai atâtea posiblități de dat prin jurul casei, că devine tot mai peste mână să cercetezi locuri mai îndepărtate.
De ce să umbli creanga când ai zeci, sute de kilometri de drumuri și poteci în Postăvaru, în Piatra Mare, în Bucegi, în zona Branului, în Piatra Craiului, în Bucegi?
Din fericire avem încă destule ocazii când punem bicicletele pe mașină să cercetăm noi teritorii. Găsiți în arhiva site-ului povești din Mărginimea Sibiului, din Bulgaria, din Grecia. Dar și o incursiune în zona Sighișoarei, la care adaug astăzi o nouă filă.
De câțiva ani buni Fundația Adept lucrează la o rețea de trasee pentru mtb care să împânzească zona cetăților săsești fortificate, legând Viscri-ul de Bunești, Criț, Meșendorf, Sighișoara și alte așezări din podișul Târnavelor. Până acum sunt terminate două segmente: Bunești – Criț (4,5km) și Criț – Meșendorf (8km). Am avut ocazia să le încercăm la mijlocul lui aprilie 2014, în săptămâna dinainte de paște, împreună cu Eileen și Yves, doi tineri elvețieni cu care am bătut vara trecută platoul Bucegilor și creasta Făgărașului.
Traseul mai scurt, între Criț și Bunești, este cel mai recent. Urmează practic malul pârâului Scroafa, urcând ușor din Criț până în Bunești. Nu are urcări sau coborâri lungi, dar te ține bine în priză cu o mulțime de curbe și scurte reprize înclinate. Suprafața de rulare este un pietriș care crează o vagă senzație de instabilitate dacă iei virajele mai agresiv, dar care face traseul practicabil indiferent de cât de mult plouă sau a plouat în ultimele zile. Yves și Eileen sunt începători în mountain biking, dar n-au avut nici unul vreo problemă pe traseu, ba chiar i-a prins microbul și am repetat segmentul Criț – Bunești de patru ori în aceeași după-amiază. Au mers mai bine de la tură la tură, e un teren de joacă și antrenament ideal pentru a învăța să anticipezi schimbatul vitezelor, să pregătești cum trebuie virajele, etc. Pentru cei mai avansați e la fel de interesant, cărarea e o continuă invitație la joacă, la viteză, la fiecare trecere vrei să mergi mai repede, mai legat, mai fluent.
În Bunești veți găsi intrarea pe cărare chiar înainte de podul peste pârâul Scroafei, coborând de la șoseaua națională pe drumul județean ce merge spre Viscri. În Criț cărarea se termină la capătul satului, ieșirea spre Meșendorf. Exact pe partea cealaltă a drumului începe segmentul mai lung, Criț – Meșendorf, inaugurat în 2011. Traseul se vede mai bine în imaginile de satelit din Google Earth decât în realitate, pentru că în cei aproape trei ani de viață a început să crească iarbă în cărare. În timpul verii problema s-ar putea să fie mai acută, cu iarba crescută până peste genunchi. Dacă știi să citești cât de cât o cărare nu ai probleme să identifici traiectoria de urcare pe coasta dealului, partea cea mai solicitantă fizic a traseului spre Meșendorf. Sunt aproape 100 de metri diferență de nivel de urcat în mai puțin de un kilometru, o bună repriză de încălzire pentru un avansat dar o bucată dificilă pentru începători sau pentru cei cu biciclete mai grele.
La capătul urcării mai abrupte cărarea devine semnificativ mai vizibilă, panta scade semnificativ și ochiul se poate bucura de priveliște. Mai întâi orizontul se întinde până în zare, apoi traseul intră în pădure și privirea se odihnește în marea frunzelor de fag și stejar. Aici cărarea este acoperită de frunze, în multe locuri se întretaie cu vechi drumuri de exploatare forestieră sau cu drumurile de căruță ale localnicilor, dar cu minimă atenție nu ai cum să greșești. Noi am găsit multe crengi uscate căzute în cărare, am curățat cât am putut profitând de ritmul mai încet al turei noastre, dar în orice pădure cad crengi uscate, mai ales după ploi sau vânturi puternice. Așa că nu vă sfiiți, curărați cărarea dacă tot sunteți acolo și tot v-ați oprit din cauza unui lemn plasat strategic în mijlocul cărării.
E drept că nu doar natura afectează traseul, ci și omul. O curbă era înecată complet în crengi tăiate, rezultate, probabil, din curățatul unor trunchiuri mari. Nu cred să fi fost vorba de rea intenție, aș paria mai degrabă pe neatenție, sau pur și simplu ignoranță. Am profitat de ocazie pentru a sugera grupului o scurtă pauză, am început să trag de crengi să eliberez cărarea și, până să mă dumiresc mai bine, Eileen și Yves cărau și ei de zor crengile dintr-o parte într-alta. În mai puțin de zece minute treaba era gata. Vorba zice că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, Yves și-a pierdut cu ocazia asta clema care protejează cracul pantalonului de lanț. E și asta o lecție, următoarea clemă va fi roșu fosforescent, nu maro pământie.
În punctul de maximă altitudine al cărării între Criț și Meșendorf există un centru de informare, aici puteți vede imagini cu texte explicative despre păsări, flori, reptile și alte vietăți din zonă. Amenajat din materialele locului, centrul pare să sufere de degradare naturală, dar este încă în picioare și oferă suficiente motive pentru o binevenita pauză de pedalare.
De aici începe coborârea spre Meșendorf. La început e o bucată de cărare tăiată in versantul dealului, arată spectaculos și periculos cu balustrada din crengi de lemn, dar se poate face pe bicicletă fără prea mari bătăi de cap câtă vreme lași roțile să se învârtă și nu mergi exagerat de încet. Evident, nici exagarat de repede nu e indicat, dar în astfel de locuri problemele apar atunci când frica te încordează prea tare pe maneta de frână.
A doua parte a coborârii spre Meșendorf este pe niște serpentine destul de largi, tot prin pădure, apoi printr-o livadă de deasupra gospodăriilor. În final traseul iese printr-o curte la capătul de sus al satului, în extremitatea vestică. Strategic plasată aici este o terasă unde pe noi ne-a întâmpinat miros de cozonaci proaspeți, tocmai se producea stocul pentru Paște. Am primit și noi unul, deși nu eram trecuți pe vreo listă, l-am savurat cu un pahar de suc de portocale. Cică în timpul verii la cuptorul cu lemne se face pizza, aviz amatorilor.
După vizita la biserica fortificată (întrebați în sat unde locuiește omul cu cheia) am făcut traseul în sens invers. E mai ușor, adică e mai puțin de urcat și serpentinele prin pădure ceva mai ușoare decât urcarea pe coasta dealului la ieșirea din Criț. S-ar putea pe timp de vară toridă diferența să fie și mai semnificativă.
În ciuda vremii ploioase, cred că noi am prins condiții ideale. Cărarea având o bază de pietriș, nu ai probleme cu noroiul. Care, altfel, ar fi un impediment serios în podișul Târnavelor, cine s-a dat cu bicicleta off-road în zonă știe despre ce vorbesc. Nu degeaba Maratonul Medieval Mediaș și-a căpătat porecla de Maraton Mudieval după câteva ediții nimerite pe vreme ploioasă. În plus, verdele pădurii avea acea nuanță crudă, proaspătă, care imbată ochiul exasperat de austeritatea iernii. Temperatura în aprilie – mai este ideală pentru biciclit, în timpul verii zăpușală este cuvântul la ordinea zilei, altitudinile sunt relativ joase (maxim 750 m) și pe coastele de deal nu e prea multă umbră. Este suficientă umbră în pădure, dar aici vara țânțarii pot fi o problemă – dacă ai o peliculă de transpirație pe piele vei constata că singura soluție este să mergi suficient de repede cât să nu le dai timp să declanșeze atacul.
Pe coastele de deal de deasupra cetăților săsești fortificate se cultivau struguri și se creșteau animale, vaci și oi. Astăzi vin nu se mai produce, în schimb vaci și oi sunt din belșug. Așteptați-vă să vă întâlniți cu câini de stână. Noi n-am avut probleme, singura dată când ne-am intersectat cu o turmă de oi ciobanul a ținut câinii să nu vină înspre noi, dar măsura a părut mai mult preventivă. Dacă se întâmplă să aveți probleme, sfatul meu este să nu intrați în panică – nu fugiți, vorbiți cu câinele, fluierați. O atitudine fermă este cheia, arătați-le că sunteți animalul mai mare și mai puternic. E ușor de zic și mai greu de făcut.
Sunt multe oi și vaci la pășunat pe coastele înierbate, sunt multe căprioare în pădure. Cred că le-am văzut în trei sau patru locuri diferite, nu păreau exagerat de sfioase și poate că perioada mai liniștită din an le-a făcut mai îndrăznețe. Există un observator construit în pădure, chiar lângă cărarea de bicicletă și în aproierea unei hrănitoare cu fân, dacă aveți ceva timp de cheltuit aici puteți încerca o pândă. Căprioare multe înseamnă și căpușe, căutați-vă de musafiri nepoftiți la sfârșitul zilei sau folosiți haine lungi, de ajutor și împotriva țânțarilor. Sezonul căpușelor este în special primăvara și la începutul verii, dar ăsta nu este un motiv să stăm în casă.
Aș zice că primăvara e sezonul ideal de pedalat prin zonă: temperatura e numai bună, verdele e proaspăt, țânțarii nu s-au trezit. Și oricum pentru mers la sus la munte e prea devreme. Toamna târziu ar fi a doua opțiune, la sfârșitul lui octombrie, când culorile au luat-o razna și nu s-a schimbat încă ora. Vara ar fi a treia opțiune – e cam cald, sezonul mușcătoarelor de în toi (țânțari, căpușe, etc.) și – mai ales – vara e vremea de mers sus la munte. Ar putea fi interesant și iarna, să auzi cum cârâie cauciucurile pe cărare, cum troznesc frunzele inghețate și iarba uscată.
Traseele de bicicletă de la Criț, Bunești și Meșendorf (din câte am auzit segmentul Meșendorf – Viscri este în lucru) au fost făcute cu mult efort financiar și uman. Acum sunt doar 13-14 kilometri, dar în final se prognozează 100 de kilometri. Va fi enorm de multă muncă pentru întreținerea lor, adică bani. Să rupi bilet la intrarea pe potecă e greu de imaginat, dar un sistem de plată benevol cred că ar putea fi o soluție – prin SMS, cum se plătesc parcări în tot mai multe locuri, sau cum se plătește taxa de vizitare în Parcul Național Piatra Craiului.
În general nu sunt un mare fan al concursurilor de mtb, mă sâcâie aglomerația pe potecă și mizeria care rămâne după invazie. Dar competițiile sunt o ocazie foarte bună pentru promovarea sportului și a locurilor, traseul Bunești – Viscri – Meșendorf nu face excepție. Ar merge organizat, aici, un contratimp individual de mtb cross-country. Cu număr limitat de participanți, cu start individual – astfel încât să nu existe pericol de ambuteiaje – în două manșe. Prima Bunești – Criț – Meșendorf, a doua traseul invers. Se poate organiza fie la deschiderea sezonului, la începutul lui Aprilie, fie la sfârșit, în octombrie. Traseul scurt poate fi ușor gestionat, oportunități de filmare și fotografie sunt multe și accesibile, traseul e accesibil și pentru spectatori. NoMad Racing Team este în relații bune cu Fundația Adept. Toate ingredientele există, mai trebuie făcută prăjitura. Cine știe, poate proiectul e deja pe țeavă.
Eu mă voi întoarce sigur în zonă, cât de curând. Cu copiii, pentru ei cred că este pasul ideal către mountain biking pe cărarea de munte. Abia aștept!
Fotogaleria este bogată, am decis să las multe imagini pentru că am găsit destul de puține surse pe net care să descrie locul. În prima parte sunt imagini din segmentul Criț – Bunești, rezultate din mai multe parcurgeri succesive. A doua parte ilustrează segmentul Criț – Meșendorf și retur.
Lasă un răspuns