Zâmbetul lui Claus și propoziția de trei cuvinte spun totul. „A fost epic”. Cu ochii slipind de bucurie se uită înapoi spre cărarea ce coboară abrupt de pe vârful Ciucaș, șerpuind printre moțoțoaiele de stâncă. Un iz de metal încins plutește prin aer.
A fost treabă grea să ajungem acolo sus. Pedalare susținută pe potecă dificilă, urmată de cărat bicicleta. Genul de situație care te face să te întrebi dacă toată osteneala chiar merită. Bineînțeles că merită, îți zici în momentul în care ajungi pe vârf, vezi priveliștea din jur și conștientizezi ce mare chestie ai făcut.
Te feliciți din nou, la sfârșitul zilei, rememorând momentele speciale împreună cu colegii de tură. Te vei felicita din nou în zilele următoare, repetând urcarea pe un alt vârf, într-un alt munte.
Claus, Anja, Ulrich, Matthias, Frederic și Max au la activ mai multe traversări ale Alpilor Centrali. Pentru vara lui 2024 voiau ceva diferit. Lumi noi, peisaje proaspete, cărări mai puțin aglomerate. O scurtă căutare pe google i-a adus aici, pe mtbtours.ro.
Discuția a pornit de la Apii Transilvaniei, dar am optat pentru Vârfuri din Carpați, concentrându-ne mai mult pe cărări tehnice și mai puțin pe anduranță.
„Ograda” noastră în care ne dăm prin jurul Brașovului e compusă din masive relativ mici, dacă e să comparăm cu Alpii Înalți. De cele mai multe ori traversarea unui masiv e o treabă de o zi: începi la poale, urci până pe vârf, cobori la bază. Pare ușor, dar nu e. Urcările sînt mai abrupte decât ai zice, pe teren tehnic, iar coborârile sînt solicitante, cu toate problemele pe care o potecă natură ți le scoate în față.
Ai și avantajul de a merge în fiecare zi într-un loc diferit, cu peisaje noi și poteci proaspete. Nu sînt multe locuri în lume unde într-o săptămână de mtb ai acces la o diversitate de locuri atât de mare precum în jurul Brașovului.
Să ajungi jos, în vale, la sfârșitul fiecărei zile îți dă șansa unei mese calde îndestulătoare, confortul unui duș fierbinte și al unui pat comod, dar și posibilitatea de a umbla peste zi cu un rucsac relativ ușor. Toate astea te lasă să te concentrezi pe ce contează, respectiv pe mountain biking.
Cei șase germani au venit în România căutând o aventură nouă și exact asta au primit: o tură mtb diferită de tradiționalul Trans Alps, cu tranziții mai puține pe drumuri locale, asfaltate sau forestiere, și mai mult dat pe poteci. Am urcat pe vârfuri, am străbătut parcuri naturale, am întâlnit puțini drumeți și încă și mai puțini mountain bikeri. Vremea ne-a răsfățat. Ne-am simțit grozav de bine.
Ceea ce vă dorim și dumneavoastră. (linkul de Contact e aici 🙂)
Frederic 
