Un nou episod din foiletonul Grecia. De data asta despre mountain biking prin insula Kithira, in sudul Peloponezului, unde am ajuns în vara lui 2009. Spun vară deşi era septembrie, iulie-august sunt cam de nefrecventat în Grecia, mai ales când ai gânduri de explorări pe două roţi.
Buuun, deci mergem în vacanţă în Grecia. Cu tot cu biciclete. (Mare surpriză.) În Halkidiki fusesem, în insule greceşti din Egee asemenea (în Thassos cu biciclete, în Milos din păcate fără), era cazul să schimbăm aerul şi apa. Kithira, insula din sudul Peloponezului suna mai mult decât interesant. Munte cu nenumărate drumuri asfaltate sau nu, ca peste tot în Grecia. Multe golfuri izolate cu locuri de înotat mirifice. Şi prilej de vizite pe drum încolo şi înapoi, că până la capătul Peloponezului e multă pâine de mâncat.
Mai precis ne-am oprit pe drum la Mistra, apoi la Monemvasia, nu înainte de a ne bucura de privelişti minunate pe drumul de coastă al Golfului Corintic şi prin celebra Arcadie. Unde, probabil, e mult mai frumos primăvara, când totul e înverzit şi înflorit. La întoarcere am trecut pe la Olympia, locul căruia actualele Jocuri Olimpice îi datorează numele.
Kithira a fost probabil cea mai puţin turistică insulă grecească din cele pe care le-am vizitat noi. Şi le-am ales cam pe toate să fie în afara turismului de masă care invadează vară de vară plajele şi barurile din Creta, Rhodos, Corfu, etc. Locul de cazare, o frumoasă casă tradiţională renovată şi dată spre închiriere direct de proprietar, era într-un sat semi-părăsit din interiorul insulei. De acolo am plecat în bejenie în fiecare zi, ba cu bicicletele, ba fără, în căutarea drumurilor şi plajelor ochite încă de acasă (săru’mâna Google Earth şi Panoramio). Şi a fost tare bine, după cum arată şi imaginile de mai jos.
Recomandăm Kithira cu căldură celor care caută o Grecie de dincolo de ofertele standard ale agenţiilor de turism.
Lasă un răspuns