„Vârful Omu pe bicicletă? Un fleac.”

articol întreg

"Excelenta tura voastra, imagini superbe, exceptand bulanele paroase care umplu juma de ecran :)), am ramas cu par in gura…"
Bursucu

Trăiesc de mai bine de douăzeci de ani în Danemarca, dar vorbesc o românească de Constanţa ireproşabilă. De la malul Mării Negre au plecat la vârsta copilăriei, locuiesc acum cu familiile lor în clima umedă şi rece a Mării Nordului. Cum au prins George şi Răzvan gustul pentru mountain biking rămâne un mister pentru mine. Chiar dacă ciclismul este la ordinea zilei în acea zonă a Europei, munţii nu sunt tocmai la îndemână, cel mai înalt punct al Danemarcei aproape atingând 171 de metri.

În astfel de condiţii, dorinţa celor doi de a pedala pe cărările Bucegilor până la vârful Omu părea să sfideze bunul simţ. Probabil că ăsta a fost, până la urmă, un motiv în plus să se ambiţioneze şi să plănuiască marea expediţie de două zile cu bicicleta pe platoul Bucegilor. S-au antrenat oamenii conştiincios – cât au putut să o facă în condiţiile geografice ale Danemarcei – , au pus bicicletele la pachet care pe autobuz, care în burta avionului şi într-o dimineaţă frumoasă de iulie ne-am întâlnit în gară la Sinaia.

Ce-a urmat e de povestit nepoţilor – mai ales celor născuţi la malul Mării Nordului. Urcuşuri susţinute şi abrupte, cărări pietroase, coborâşuri asemenea. Aer ceva mai rarefiat – ce să-i faci, aşa-i la peste 2000 de metri. Bagaje uşor supraponderale (pedalele de rezervă, că poate spd-urile se dovedesc prea neînţelegătoare, cheie de schimbat pedale – da, aia mare şi grea – , etc). Ei, în ciuda acestor impedimente, a ieşit o tură de toată lauda. George şi Răzvan au întins voiniceşte lanţul la deal, au măcinat piatra sub talpa papucului la urcuş când n-a mai fost să fie de stat pe bicicletă. Au gustat din deliciile coborâtului, uneori cu tot cu aroma de ţărână inerentă spectaculoaselor tumbe peste cap. Una peste alta, au aflat ce va să zică înseamnă cu adevărat mountain biking, adică mountain şi biking: munte şi bicicletă.

Traseul? Telecabină din Sinaia până la Cota 2000, la vârful Omu pe ruta Piatra Arsă, Babele, sub Cerdac, apoi coborâre la Padina roată pe Drumul Grănicerilor. A doua zi urcare în Strunga, apoi coborâre de vis prin Guţanu până jos in Bran. Filmul este relativ lung, are vreo 24 de minute. L-am lăsat aşa pentru cei care chiar vor să vadă cum arată cărările din platoul Bucegilor bătute cu bicicleta.

One Comment:

Bursucu

Excelenta tura voastra, imagini superbe, exceptand bulanele paroase care umplu juma de ecran :)), am ramas cu par in gura de la atata vizionat….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *