Se zice că schiul de tură e echivalentul hibernal al mtb-ului. Urcatul e lung, solicitant (există contra-argumentul e-bike, despre el ne-am exprimat părerea aici – engleză only.), iar coborârea semnificativ mai scurtă.
De fapt e chiar mai frustrant în schiul de tură, pentru că factorul distracție al oricărei coborâri depinde major de calitatea zăpezii (și în zonele înalte și înclinate o zăpadă bună înseamnă de multe ori și risc mare de avalanșă) și de vizibilitate.
În mtb, oricât de nasoală e vremea, măcar vezi cărarea, iar despre avalanșe nici nu poate fi vorba. Sau, dacă este, înseamnă că nu trebuia să fii cu bicicleta, ci cu schiurile. :-).
Totuși, când se aliniază astrele și o vreme perfectă se sincronizează cu zăpada perfectă, nimic nu se compară cu o zi de schi de tură.
Lasă un răspuns