Categorie: concursuri
Tradiția drumețiilor pe cărările Tâmpei este veche – în orice anotimp, pe orice vreme, brașovenii iau cărările la picior spre Poiana Stechil, spre Pietrele lui Solomon, spre Poiana Brașov, spre Cabana Postăvaru. Bicicliștii sunt o prezență mai recentă în peisaj, din ce în ce mai consistentă de la an la an. Downhill-ul este la mare căutare, dar există și destui temerari ai hard-tail-ului care se încumetă pe potecile calcaroase. Sunt cărări în Postăvaru pentru toate gusturile și posibilitățile. După cum o dovedește și varietatea de competiții organizate în zonă: alergare…
A fost frustrant să stau toată ziua cu aparatul foto în mână, uitându-mă de pe margine la participanţii Braşov XCM pedalând, împingând, suferind, reparând, râzând, înjurând, câzând şi apoi ridicându-se, zburând, derapând, într-un cuvânt biciclind pe cărările Postăvarului. Satisfacţiile au apărut mai târziu, în faţa calculatorului, răsfoind imaginile filmate atât cu aparatul meu, cât şi cu poala de GoPro-uri oferite de www.xtremvideo.ro. Miza filmărilor este un film al întregii Triade, în care să vedem acţiunea, competiţia, dar să cunoaştem puţin şi personajele - căştigători, simpli participanţi, organizatori. Ceva în genul…
[singlepic id=885 w=500 h=333 float=right]Cu un an în urmă începeam sezonul de mtb făcând recunoaşteri prin Postăvaru, testând variante pentru traseul de maraton XCM Braşov, din Triada MTB. Protagonişti Andrei şi Mihai, pe care iarba verde şi vremea frumoasă îi îndemna la joacă. Am şi filmat ceva cu acea ocazie, puteţi vedea aici montajul. Pentru anul acesta scenariul pare să se repete, mai sunt două luni până la XCM Brasov 2013 şi mugurii de frunze gata să pleznească ne îndeamnă spre cărări. Dacă lucrurile merg conform planurilor, e posibil să…
Un montaj de vreo zece minute din ce am filmat prin aprilie 2012 pe cărările din Postăvaru pe care se desfăşoară concursul XCM Braşov.
[singlepic id=582 w=500 h=333 float=left]Chibiţ cu aparatul foto la duatlonul Cetatea Braşovului. Fotografiile sunt luate toate in coborârea de după Poiana Stechil, deci doar cei care au participat la tura lungă figurează printre protagonişti. Am coborât porţiunea asta cu bicicleta cu câteva zile în urmă, mi s-a părut periculos de rapidă. Solul foarte uscat, foarte dur, risc mare de alunecare în zonele cu praf/pietriş/nisip. Se vede că nu a plouat de mult. Ce ţi-e şi cu vremea asta, la începutul verii concursurile de mtb înotau în noroi, acum ne plângem…
[singlepic id=509 w=333 h=500 float=left]”Avem o maşină aici, nu mai trebuie să vă obosiţi pe bicicletă până la Mediaş”, îmi zice unul din oficialii de la Bazna, ultimul punct de control al Maratonului Medieval ediţia 2011, în timp ce se pregăteşte să-mi taie cipul de cronometraj de pe bicicletă. Depăşisem timpul limită cu 25 de minute şi, conform regulamentului competiţiei, eram descalificat. Se gândea, probabil, că în felul ăsta mai înmuia din amarul pe care mi-l provoca anunţându-mi ieşirea din competiţie. Se înşela. De două ori. Mai întâi, dacă vroiam…
[singlepic id=498 w=500 h=333 float=right]Mihai de Mediaş îşi plimbă bătrâna bicicletă pe la mai toate competiţiile de mountainbiking din România. Eternele probleme tehnice - număr record de pene, lanţuri uzate, schimbătoare obosite, etc. - nu-l încetinesc niciodată. Merge aşa repede că nici nu poţi să-l prinzi în poză aşa cum trebuie. Goana după adrenalină şi viteză l-au dus în Bucureşti, la startul Primei Evadări, de unde ne trimite acum veşti proaspete. Mihai, ai legătura. Cu câteva zile înainte de start mă simţeam destul de în formă şi motivat, în ciuda…
Întrebat cum a fost, un hâtru a răspuns: „păi în afară de zăpadă, de toate...”. Altul propunea schimbarea numelui în „Maraton Mud-ieval Mediaş”. Noroi, soare, vânt puternic, nori negri, ploaie torenţială, grindină... Iată povestea Maratonul Medieval Mediaş 2010, trăită pe pielea proprie de prietenul nostru Mihai de Mediaş: Mă uit la cântar şi nu-mi place: 62,4. În cea mai bună formă, înainte de concursuri, aveam spre 65 de kilograme din care, după concurs, rămâneau vreo 62. Asta este. Am încălecat pe-o şa (de bicicletă, desigur) şi dus am fost. La…
Cu o săptămână înainte Christi mă întreba, după o tură memorabilă: „şi? eşti pregătit?”. Răspunsul a fost cel evident: „cum ai putea fi pregătit pentru aşa ceva”? [caption id="attachment_366" align="alignleft" width="695" caption="Iron Bike, Oradea 2010: 267 km, 4500 metri diferenţă de nivel, timp limită de 22 de ore."][/caption] Drept care în vinerea următoare descindeam în Sânmartin, lângă Oradea, cu nici 10 minute înainte de anunţata şedinţă tehnică. Parcă tot nu-mi venea să cred la ce m-am înhămat. Pornisem cu mari îndoieli şi doar perseverenţa lui Egi (citeşte „eghi”) a făcut…
