Într-o vreme când în mountain biking se vorbește tot mai mult despre electric, o tură de șase zile cu Mark, Rob, Rod și Paul în jurul și prin Bucegi a venit ca o gură de aer proaspăt.
Cu un singur participant sub pragul de 60 de ani, cei patru britanici au demonstrat cu vârf și îndesat că vârsta nu contează. Urcări lungi pe forestiere, precum drumul din Scheii Brașovului în Poiană? Drumuri abrubte, precum urcarea la Curmătura, în Piatra Craiului? Sau cărări tehnice, precum cea de la Padina spre Pasul Strunga? Le-au abordat pe toate cu același neobosit entuziasm, aceeași determinare. Cu aceeași sclipire jucăușă în ochi.
Ce să vă zic despre coborâri. Unele mai cursive, altele mai tehnice, le-au savurat pe toate cu supra de măsură. N-am mai avut până acum un grup atât de dispus să încerce lucruri noi, să-și îmbunățătească tehnica, să refacă bucăți mai problematice de cărare, până „le iese cum trebuie”.
N-a fost doar despre „biking”, ci și despre „mountain”. Bucuria de a vedea spațiile vaste, bătute de vânt și vremuri pe Platoul Bucegilor, impresionanta vale a Cerbului văzută din traversarea de sub Cerdac, panorama 360 de la Omu, liniștea de catedrală a pădurilor sau a prăpăstiilor Zărneștilor în afara sezonului. Destul de rar ni se întâmplă să avem oaspeți pentru care definiția „mountain bikingului” se suprapune atât de bine peste a noastră.
O săptămână magică, un Circuit al Bucegilor de neuitat. O lecție de reținut: tânăr nu te face vârsta din buletin, ci mintea proaspătă.
Mark Helme 
