Pe cărările Ciucaşului

articol întreg

"Dmnilor, extraordinar! Eu fac ture, nu la viteza asta, cu tatal meu, cei drept distanta parcursa de noi e mai…"
geo

Una din cele mai faine ture din anul ăsta am făcut-o la început de octombrie pe cărările Ciucaşului. Ne mai aventurasem în Ciucaş acum mai zece ani şi rezultatul fusese dezamăgitor, prea puţină bicicleală şi prea multă cărătură. Liviu, la un pahar de vorbă în zona de start a Duatlonului Braşov din 2011, ne-a împărtăşit dezamăgirea. Încercarea lui de a ajunge pe vârful Ciucaş cu bicicleta s-a dovedit a fi la fel de nepotrivită pentru mountain biking.

Şi totuşi… Cu Google Earth într-o mână şi cu harta în cealaltă am desenat un traseu care ocoleşte vârful Ciucaş, ocoleşte şi Zăganu şi ajunge în Cheia mergând aproape în exclusivitate pe cărări de munte. Profilul de altitudine în Google Earth arăta promiţător, astfel că am mutat track-ul pe Garmin şi l-am convocat pe Mihai de Mediaş la o tură de cercetare. În ultimul moment s-a alăturat grupului şi Andrei Cârciag de la Pro Cycling Team, proaspăt student în Braşov. Ce a ieşit?

A ieşit o tură de toată excepţia, un ‘single trail’ pe care mergi şi tot mergi şi iarăşi mergi şi apoi îţi vine să chiui. Şi după aia mergi în continuare, tot pe ‘single trail’.

Am parcat în pasul Bratocea, doar veneam dinspre Braşov. Urcarea până sub Colţii Bratocei, la releul de televiziune, e relativ scurtă şi uşoară, o bună încălzire pe drum forestier. De aici vreo 20 de minute de push bike cinstit, aprig. Ieşi în golul alpin şi prinzi cărarea de pe Culmea Bratocei, de unde începe deliciul. Până în Şaua Tigăilor nu prea mai e de urcat, însă cărarea e îngustă şi cere concentrare continuă. Murgul cel nou al lui Mihai nu e tocmai îmblânzit, ceea ce a dus la oareşce bombăneli. Andrei, în schimb, zburda – şi eu mă ţineam după el, cât mă ţineau picioarele şi priceperea.

Am evitat vârful Ciucaş pe sub Tigăile Mari, de deasupra Cabanei Ciucaş am virat spre Şaua Chiruşca, ocolire pe la nord până în Curmătura Stânei, de aici pe la Colţii Boncuţei până în Pasul Boncuţei. Traversăm drumul forestier şi ne facem că urcăm spre Tabla Buţii, dar înainte să ieşim în muchie coborâm spre Poiana Valea Stânei pe o cărare prin pădure. De aici ruta duce peste Culmea Căzăturii şi peste Culmea Buzăianu până la drumul naţional care ocoleşte Cheia.

A fost o tură foarte pe gustul meu pentru că atunci când ne-am dat, ne-am dat – fie că urcam, fie că zburam la vale, o făceam apăsat. Fiecare în intervalul propriu de posibilităţi şi competenţe. Iar când stăteam, stăteam – la odihnă, la soare, la o vorbă. Fapt care ne-a întârziat destul de mult, astfel că din Cheia a trebuit să ne întoarcem înapoi în Bratocea pe şoseaua naţională şi nu pe drumurile şi cărările planificate (pe sub şi pe după Muntele Babeş şi pe Plaiul Sterp până în pasul Bratocea). Nu-i bai, avem acum motiv să ne întoarcem în zonă să terminăm cercetarea. Rămâneţi pe frecvenţele noastre să aflaţi continuarea.

Până atunci, iată şi un motaj de 17 minute – ştiu, e cam lung, dar nu m-a lăsat inima să tai din el. Vizionare plăcută.

One Comment:

geo

Dmnilor, extraordinar! Eu fac ture, nu la viteza asta, cu tatal meu, cei drept distanta parcursa de noi e mai micuta. Cate 70-90 de km de asfalt, drum forestier si carari la fiecare iesire. tatal meu are 68 de ani si nu ca s-ar resimti doar ca e genul de om care nu forteaza lucrurile si in special bicicleta, prefera sa o care in spate numai sa nu aiba de suferit bicla. Am fost in muntii Suhardului, pe Giumalau, urmeaza sa mai mergem pentru a treia oara la Rodna pe vf Ineu, cred ca inca un Ceahlau si mai vedem. sper ca drumurile noastre sa se intersecteze candva, pe vreo carare… mult succes si sanatate. o singura obiectie… pune-ti si un locusor cu traseele parcuse ca poate or mai fi doritori asa ca noi.

toata stima!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *