Etichetă: mountainbiking
Sper că aţi avut un an 2010 bun şi că 2011 va fi şi mai şi. Până vine zăpada, dacă mai şi vine, vă învit să (re)vedeţi nişte imagini din turele de mountainbiking de anul acesta, înghesuite într-un montaj de trei minute. Muzică de Moonlit Saylor, "Hope". Toate cele bune!
Toamna asta, vremea pe care o aşteptam în octombrie a venit în noiembrie. La Braşov n-a plouat de săptămâni bune, cerul este mai mereu senin şi temperatura plăcută - chiar şi dimineaţa devreme. Prilej pentru a mai scoate odată bicicletele la plimbare pe coclauri, că nu se ştie când se închide taraba. (Ocazie cu care se va deschide una nouă; dar despre asta, cu altă ocazie). Am ales o tură pe la Poiana Mărului, pe unde am mai fost chiar de curând, şi una sub abruptul vestic al Bucegilor, prin…
Planuri să testăm bicilistic zona Poiana Mărului avem de mult. Le-am amânat mereu, ba din lipsă de timp, ba din cauza 'concurenţei' - de la Braşov ajungi cel puţin la fel de uşor în zone mai impozante precum Postăvaru, Piatra Craiului, Bucegi. Munţii Perşani (din care fac parte şi înălţimile din jurul Poienii Mărului) au plătit şi plătesc tribut unei imagini vag prăfuite, de munţi fără miză, de echipă mulţumită să înoate la mijlocul clasamentului. Nu au vreun vârf impunător, nici vreo creastă mai stâncoasă; coamele moi, pantele mai uşoare,…
Din 2005, pentru mine Grecia este noua definiţie a concediului la mare. Apă turcoaz incredibil de curată, cer dureros de albastru, vegetaţie care trece de la galben pal la verde intens prin nenumărate nuanţe, aromă de pin şi oregano, mici golfuri flancate de stânci impozante care păzesc plaje de poveste. Da, sunt dezamăgitor de multe gunoaie, şi nu-l poţi suspecta pe turistul român că le-ar fi făcut şi pe alea. Dar le uiţi repede, pentru că privirea se pierde în zare, în orizontul albastru al Mării Egee, al Mediteranei sau…
Într-un weekend în care toate atenţiile erau concentrate pe maratonul de la Sibiu, am biciclit pe dealurile Şimonului, lângă Bran. Parteneri de tură: Steve şi Robbie, care după patru ani de stat şi pedalat în România au decis să facă un pas înainte în dificultatea traseelor alese. De la telecabina din Sinaia au ajuns, deci, la urcuşurile şi coborâşurile Poienei Guţanu de sub Bucegi şi ale muchiei care flanchează Şimonul către sud-vest. Am întâlnit destule grupuri de turişti şi oameni muncind la fân - care s-au oferit să facă schimb,…
Cine ar fi zis că, în miez de iulie, ne va ploua şase zile din şase? O singură zi a fost cu vreme bună, sâmbătă, când am avut zi de pauză, pentru că grupul nostru venea din Israel. În rest, ne-a plouat metodic. În primele zile câteva averse sănătoase, în zilele următoare precipitaţii din belşug. Bine măcar ca a fost cald. Fotografiile sunt înşelătoare, pentru că sunt făcute doar în primele două zile. După aceea situaţia a devenit atât de jilavă, că nu mi-a mai venit să scot aparatul foto…
Dintre toate urcările la care m-am încumetat până acum, asta e preferata mea. Are de toate: niscaiva asfalt de încălzire, drum prin răcoarea pădurii, macadam în gol alpin, urcări tehnice printre pietre mai mult sau mai puţin mari şi zone mai line unde să-ţi tragi sufletul şi să admiri peisajul care se întinde în faţa ta până hăt departe, la Crucea de pe Caraiman. [singlepic id=101 w=500 h=333 float=left]Ne-am pornit pe la 10 dimineaţa, eu cam îngrijorată de diferenţa de nivel care mă aştepta (echivalentă cu un urcat de Transfăgărăşan)…
Ne dăm cu bicicletele pe la Crinţ, în Mărginimea Sibiului de vreo patru-cinci ani - cam de când părinţii mei au cumpărat în satul Fântânele (Cacova) o bucată de pământ pe care la început puneam cortul, între timp crescând acolo ba un foişor, ba o căbănuţă de lemn, ba o improvizaţie de duş. Când prindem câte un weekend mai liber dăm cu toţii o fugă până acolo să ne bucurăm de liniştea şi frumuseţea locului, dar şi de bogăţia opţiunilor biciclistice. Păltinişul este accesibil pe la Gura Râului, pe celebra…
Panta coboară rapid printre pietre ascuţite şi nisip, drumul se îngustează şi cade spre dreapta. Buuun... şi deci eu pe unde o iau? Cocoţată pe bicicletă, încerc să găsesc traiectoria care mă va ţine la verticală, în timp ce prin cap mi se plimbă un singur gând: lasă roata din faţă să curgă, dacă nu vrei să testezi rezistenţa căştii. E adevărat, merg suficient de încet (prea încet, ar spune unii), iar o căzătură îmi va şifona cel mult moralul. Băieţii au răbdare şi mă încurajează. Nu sunt singura fată…
Plănuiam de ceva ani de zile tura asta: drumul de creastă al munţilor Baiului, de la sud la nord. Cu mulţi ani în urmă parcursesem creasta de la muchia Zamora până în Azuga, tură pe care am reluat-o de mai multe ori de atunci. De fiecare dată am rămas cu speranţa că poate, data viitoare... Şi a venit şi data viitoare. Iulian vroia şi el să încerce o tură cu mountain-bike-ul, Christi să-şi mai dezmorţească oasele, aşa că s-au alăturat cu mai mult sau mai puţin entuziasm iniţiativei. Pe ultima…
